disqus

luni, 11 august 2014

Ce fel de război mi-aș dori

Câteodată îmi doresc război. Dar nu orice fel de război ci unul în care doar politicienii să fie victime.

Să fie clădirea Parlamentului înconjurată de trupele paramilitare să spunem pro-ruse, cu toți parlamentarii români înăuntru. Chiar aș fi curios ce declarații ar da ei la televiziune în acele momente. Ar brava, ar minți că sunt mândri că sunt români ca să mai strângă voturi? Și-ar da ei viața sau și-ar vinde-o în clipa în care intră pe ușă trei inși cu cagulă pe față și armează pistolul mitralieră în fața lor?

Atâtea întrebări îmi vin acum în minte, spre exemplu: Ce video-selfie și-ar face Zgonea în acele momente de la el din birou, sub amenințarea unui pistol, tot așa ne-ar face să râdem sau ce ar spune Cernea despre delfinii din Marea Neagră sub iminența propriei morți, ar avea în acea clipă revelația futilității sale politice? Sau aș vrea să-l văd pe Antonescu cum își încearcă retorica pe teroriști, cum îi mai duce cu vorba dacă îi pun ăia o bandă adezivă la gură ca să nu-l mai audă pălăvrăgind. Mă întreb, oare Monica Macovei va striga după Băsescu s-o scape? Sau Johannis încercând să-și păstreze calmul, izbucnind în plâns ca un copil când îl atinge un mercenar, în glumă, cu baioneta pe costum. Știu, sunt detalii de război, iar totul ar fi televizat. Iar Ponta luat ostatec de trupele ISIS chiar la Palatul Victoria, în timpul unei conferințe de presă, live. Și când îi vor pune ăia în vedere că trebuie să-și lepede credința și să plece din țară împreună cu toată familia că dacă nu îi fac cunoștință cu maceta, cum se întâmplă acum în Siria. Ce va spune domnul Ponta atunci? Va mai fi creștin de campanie, va fi el tare în credință și român mândru pentru voturi? Nu vom ști decât dacă se întâmplă, ar fi testul suprem pentru omul politic autohton. Iar dacă ar fi un astfel de război, cu siguranță la Cotroceni va fi un bombardament din acela ”chirurgical” ca în Palestina, ca să nu se murdărească teroriștii și să nu le miroasă a alcool de la protocol. Cu Lăzăroiu, prăfuit, ieșind dintre dărâmături, trăgându-l după el pe Băsescu, mai mult mort decât viu. Toate flash-urile ziarelor ar fi pe ei în acele momente, poate chiar ar stârni compasiune. 

Da, chiar îmi doresc un astfel de război, poate s-ar trezi și politicienii noștri, ar începe să trăiască în țară, pentru ea. Ar depăși poate răutăți politice, jocuri electorale, sprijin pentru firmele de casă, șantaj, adică rutina zilnică. Poate ar realiza că în fața glonțului nu e timp de mândrie, poate în ultimul ceas vor trăi deciziile luate, se vor conecta la țară, le va reveni conștiința națională sau umană, dacă au avut-o vreodată sau se va trezi acolo în ei ceva. Nu știu, zic și eu că dacă nici asta atunci nu mai e nici o șansă pentru ei, scapă cine poate.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu